Un spital cu totul altul.

Ora 22:52

Kaname mergea cu pasi lenti privind fiecare coltisor al spitalului. Se vorbea ca era un spital bantuit iar el vroia sa vada daca asa este cu toate ca nu prea credea in asemenea chestii. Era un spital vechi, cu usi care deabia se mai tineau tot felul de inscriptii pe peretii patati cu sange uscat. Cand intra in saloane, in fiecare pat era un 'pacient'. Se aflau cateva oase putrezite dar pe Kaname nu-l speria. Schita un zambet micut mergand in continuare.

-Ai grija cu pasii, Kaname.
Am spus fara nicio urma de rautate sau ironie si cu o expresie de blanc.
I-am aratat gaurile abisale, greu de vazut pentru ochiul surprins, iar apoi mi-am tras o sufita, muscand-o cu dintii.
Spitalul avea ceva de morga, insa putea fi un loc placut pentru o iubitoare de singuratate.

- Stai linistita, pot sa-mi port singur de grija!, zambi in coltul gurii intorcandu-se cu privirea spre ea. De unde imi stii numele? intreba satenul privind-o cu ochii lui mari de un rosu pur ca sangele.

-Sa spunem ca e inspiratia mea divina.
I-am zis croindu-mi zambetul ca de o gazda buna, ori ceva similar.
Am atins cu tocul marginea gaurii si am vazut cum se desprind bucati din ce mai era.
-Nu e chiar asa de vesel, nu?
Retragandu-mi piciorul am intrat in vizorul lunii.

- Cam asa ceva, adauga el pe un ton sumbru apropiindu-se cu pasi marunti de ea. Ii lua finut mana sarutandu-i incheieturile degetelor. Kaname Kuran, se prezenta aceasta.

-Hildegard von Harff.
Mi-am simtit degetele ridicate si arutate pornind din incheietura. Gura sa rece imprima un sentiment a de piatra in oasele mele.
-In legatura cu numele: adevarul e, de fapt, ca ai un tradator.
Am zambit curmandu-mi privirea.

- Adica?, ridica satenul subtil o spranceana dandu-i finut drumul la mana. Ii intinse apoi un trandafir de un rosu pur ce ii aparu in mana stanga.