Contrast of Light and Dark

Nu era sigur cat era ceasul, oricum o ora din noapte, caci zi nu avea cum sa fie, mai ales cu luna pe cer. Se plictisise in camera sa, totul era monoton, era prea multa liniste, nu credea ca avea sa-i displaca asta vreodata, deci , dupa cum avea el mereu idei "geniale", se duse pe terasa, nu inainte de a-si lua o doza de Cola cu el, nu putea sa nu consume ceva cand statea in alt loc decat camera lui.
Se aseza cu fundul pe balustrada si incepu sa dea din picioare in timp ce-si consuma doza de suc.

Plictiseala... asta era in mintea mea. Ma plictiseam sa stau in pat si sa dorm!? Oftez si imi trec degetele prin parul meu visiniu, fiindca plictiseala de somn niciodata n-am avut. Ies din camera, intr-o pereche de bermude din fas, albe si o camasa desfacuta la toti nasturi, cu maneca scurta, indreptandu-ma spre terasa academiei. Daca nu pot sa dorm, macar voi numara stelele si incerc din nou sa gasesc constelatile, spun pe un ton calm si lipsit de orice chief, in timp ce urcam scarile spre iesire.

-Uite o stea, si inc-o stea, si inca o stea! spuse vesel ridicand mana in sus la fiecare stea spusa, din pacate nu le putea numara, erau prea multe, si nu le putea vede pe toate, in plus, ele nu dispareau dupa ce le numara el. Uneori se gandea la parintii lui, si lor le placea cerul, insa nu voia sa devina melancolic, chiar daca si asta era un mod de a scapa de plictiseala. Continua sa dea din picioare tinandu-se cu o mana de balustrada sa nu cada, ii era frica de inaltime, dar cat timp se uita doar la cer, nu avea sa se intample nimic, spera.

Zambesc amuzat cand il aud pe tanar si ma urc pe balustrada de metal cu talpile goale, bagand mainile in buzunare. Sunt miliarde de stele doar in Calea Lactee, dar mai in tot Universul..., numai continuit si il privesc pe tanar, zambindu-i prieteneste. Eu sunt Aikkii si scuze daca te-am speriat sau ti-am invadat spatiul personal, imi cer scuze, ca asa m-a invatat dadaca mea sa fac.

Nu era chiar asa atent la cer asa ca nu se sperie cand baiatul se aseza langa el, era normal sa fie persoane pe acolo, oricum nu-si facea griji ca i se putea intampla ceva.
-Ah~, nu este nimic! isi duse o mana la ceafa tinandu-se de balustrada doar cu un degete, deoarece tinea si doza in aceeasi mana. Ii zambi larg, cum ii statea in fire.
-Chris, incantat. se prezenta la randul sau, asa stia el ca e frumos. Isi duse cealalta mana pe balustrada, dar, nu-si putea tine echilibrul si nu statea acum sa-si foloseasca puterile doar sa stea pe o balustrada, mai lua o gura din lichid si lasa doza sa-i cada din mana, nu se supara nimeni daca avea s-o lase acolo jos, nu? Cazuse intr-un tufis din cate auzise el, da se auzise unele frunze din tufis, era prea intuneric sa poata vedea ceva de acolo, in plus ii era frica sa se uite in jos.

Sti ca ai aruncat doza de suc pe capota masini unui profesor? Il intreb, fiindca ochii mei, vedeau foarte bine in intuneric. Ce fel de specie esti tu? Fiindca imi pari foarte uman, il intreb curios, asezandu-ma turceste pe balustrada.

Mari involuntar ochii, ce? Chiar facuse asta? Ups, avea s-o dea in bara daca afla acel profesor, dar nu avea cum sa afle, nu? Nu avea de la cine mai precis.
--De unde stii tu ca am fost eu? N-ai nici o dovada, inteles?! spuse pe un ton copilaresc prefacandu-se serios, eh, mai glumea si el, probabil doar asa uita de plictiseala.
El, om? Da, era cel mai apropiat de specia umana si se mandrea cu asta uneori, ii parea bine ca nu avea puteri care sa-l scoata in evidenta.
-Alchimist. raspunse scurt privind cerul.

Esti primul alchimist care il intalnesc, spun cu zambetul pe buze si ma dau jos de pe balustrada, proptindu-ma de aceasta. Ma crezi ca tot timpul am fost invidiosi pe alti din jurul meu, ii spun intr-o doara, uitandu-ma amuzant la un flutur de noapte cum se aseaza pe degetul meu.