Whisper- Abstract color

Fiind atras de pian, s-a refugiat in sala de muzica, aici sperand ca-si va regasi linistea necesara. Infalibila conceptie, insa deseori devenea o realitate pentru Zen. Mintea-i era inca prea imatura pentru a se gandi la ceva serios, de viitor. Inca traia din banii propriilor parinti, crezandu-se cu mult prea unic pentru ca acestia sa-si permita un alt fiu. Se apropie de pian, trecandu-si degetele peste clape, apasand usor pe una dintre ele. Nu stia sa cante, insa ii placea sa le simta, atinga si auzi. Deseori cadea intr-o stare de meditatie, nestiind de unde provin aceste sunete si de ce restul lucrurilor nu puteau avea acelasi efect asupra lui.
Perfect, mirific si 'ceea' ce degaja sentimente. Asta credea despre pian, daca era sa evite stangacia sa cu privire la acel obiect. Isi inchise ochii, sprijinindu-si coate de marginea acestuia si lasandu-si capul pe una dintre palme.

Rose se apropia cu pasi marunti de sala de muzica dar se opri deodata cand auzi sunetele de pian. Merse incet, deschizand usa si vazu un baiat care sta cu ochii inchisi. Nu vru sa-l deranjeze, asa ca intra cu mare grija sa nu faca zgomot. Clipi de cateva ori, schitand un zambet micut.